Общая педагогика, история педагогики и образования | Мир педагогики и психологии №7 (36) Июль 2019

УДК 81

Дата публикации 31.07.2019

Metodologia transcendentală a formării inteligenţei pedagogice etice

Paniș Aliona
doctor în pedagogie, conferențiar universitar, catedra Psihopedagogie și Management educațional, Institutul de Științe ale Educației, Republica Moldova, pany_012006@yahoo.com

Аннотация: Problema abordată în acest articol este analizată din perspectiva unei noi direcții de cercetare în științele educației – pedagogia eticii. Metodologia descrisă a avut drept scop valorificarea eticii la nivelul cadrelor didactice, prin formarea inteligenței pedagogice etice.
Ключевые слова: educație, etică, inteligenţa pedagogică etică, omul etic, pedagogia eticii, studiul de caz

The transcendental methodology of ethical pedagogical intelligence formation

Paniș Aliona
PhD in Pedagogy, Associate Professor, the Department of Psycho-pedagogy and Educational Management, Institute of Educational Sciences, Republic of Moldova,

Abstract: The problem addressed in this article is analyzed from the perspective of a new direction of research in the education sciences - the pedagogy of ethics. The described methodology aimed to enhance the value if ethics at the level of teachers, by training the ethical pedagogical intelligence.
Keywords: education, ethics, ethical pedagogical intelligence, ethical man, pedagogy of ethics, case study.

În formula noului concept elaborat și relatat de noi și în alte publicații științifice [5, p.61-63], pedagogia eticii, vine ca un factor de soluţionare a problemelor morale în procesul educaţional.

Dacă privim acţiunea din punct de vedere moral, atunci pedagogia eticii vine cu  explicaţii fundamentale în ceea ce priveşte necesitatea valorificării educaţionale a moralităţii şi cunoaşterea specificului acesteia. Problemele morale, numite şi probleme filosofice cu privire la natura moralităţii, corelează, în cadrul pedagogiei eticii, cu problemele educaţionale cu privire la valorificarea eticii în procesul educaţional din perspectiva celor care predau. Acest concept poate fi materializat într-o concepţie, în care sunt luate în consideraţie teoriile asupra naturii eticii.

Dacă revenim la definiţia despre care vorbeam mai sus, atunci pedagogia eticii este domeniul  care: are ca obiect de studiu specific dimensiunea funcţional-structurală a eticii în instituția educaţiei, abordată metodologic din perspectiva finalităţilor specifice în dezvoltarea inteligenței etice a pedagogului, ce vizează formarea-dezvoltarea personalităţii umane a elevului prin valorificarea corelaţiei teorie- aplicare, conform unor principii şi legităţi specifice, care reglementează desfăşurarea previzibilă a acțiunilor de  valorificare a eticii la nivel  de proces.

Este de fapt o orientare a studiului eticii, care încearcă să stimuleze şi să direcţioneze un studiu independent, dezvăluind convingerea că problemele de metodologie a eticii şi cele ale realităţii instituţionale ale educaţiei nu sunt exterioare, ci sunt gândite împreună în numeroase acte actuale de educaţie. Este o acţiune asupra unor sisteme de probleme, dincolo de ceea ce ar putea să reprezinte o disciplină aparte, ca filosofie.

Sarcina Pedagogiei eticii vine din explozia cunoaşterii care obligă la o selecţie în funcţie de anumite priorităţi. O pedagogie a eticii nu are de făcut faţă numai unei separări între teoria şi practica eticii, ci şi fărâmiţării disciplinelor respective.

Pedagogia, în acest caz, supune categoriile eticii unei analize critice pentru a accede la o cunoaştere mai bună, chiar dacă nu este definitivă. Această cunoaştere se va baza pe o convingere reciprocă. De aici, putem formula ideea că: Nu o etică de-a gata trebuie valorificată din punct de vedere pedagogic, ci în procesul educaţional concret trebuie să se releve ce anume este important şi adecvat din punct de vedere etic. [6, p. 461-466]

Evident că aceste aspecte teoretice necesită să fie formate experimental prin elaborarea și implementarea unei metodologii bine gândite: Metodologia transcendentală a formării inteligenţei pedagogice etice, care  va avea drept scop valorificarea eticii la nivelul cadrelor didactice.

Astfel, în continuare descriem activitățile, sarcinile, și metodele acestei Metodologii elaborate de noi, care are ca finalități: formarea individualizată a  subiecților experimentali în cadrul coordonatelor eticii; formarea încrederii personale în abordarea eticii; dezvoltarea reflecției asupra eticii; cultivarea alegerii variantelor corecte pe criterii raționale; dezvoltarea libertății gândirii; cultivarea asumării riscului; centrarea pe creație morală; dezvoltarea atitudinii personale; cultivarea autoguvernării mentale.

 Aceste finalități se reflectă în următoarele obiective:

  • formarea capacității cadrelor didactice de a utiliza categoriile eticii;
  • formarea competenței etice a cadrelor didactice vizavi de starea de moralitate a ființei umane;
  • cultivarea respectului cadrelor didactice pentru normele și valorile etice;
  • perceperea de către cadrele didactice a tematicii de factură etică;
  • dezvoltarea competenței de  a combate fapte, acțiuni, comportamente incompatibile cu etica;
  • conștientizarea importanței  eticii pentru profesie.

În vederea realizării experimentului formativ, a fost formulată următoarea ipoteză: Există o relaţie strânsă între domeniul cognitiv (etica teoretică) și domeniul productiv (etica aplicată) în Pedagogia eticii, astfel, dacă se implementează Metodologia transcendentală la nivel de cadre didactice, acestea obţin beneficii cognitive şi înregistrează progrese în valorificarea eticii în procesul educațional.

Conform ideilor filosofului Kant, Metodologie transcendentală semnifică stabilirea condiţiilor unui sistem complet al raţiunii. [3]

Pentru această metodologie este binevenit un experiment natural, extensiv, cu eşantionare naturală, simplă, care se va desfășura în cinci etape.

Etapa 1. Etica ca disciplină științifică; Instrument formativ: metoda diaporematică. [4]

Aplicarea metodei diaporematice în vederea valorificării eticii ca disciplină științifică este dictată de însăși conținutul experimentului pedagogic.  Metoda diaporematică, de sorginte aristotelică, mai este numită metoda acceptării pluralismului, când varianta finală de soluționare a unei probleme este egală cu toate variantele de răspus posibil, formulate de participanții la o discuție, dezbatere, comentariu etc. Însăși cuvântul diaporia înseamnă  explorarea  diverselor căi. Ea presupune, de asemenea, sinteza opiniilor formulate, care însumează majoritatea variantelor sau elementelor  expuse. Aceasta se produce nu prin excludere, ci prin includere într-o nouă viziune.

Prin discuții dirijate au fost analizate aspectele fundamentale ale eticii ca disciplină științifică, pornind de la sensul cuvântului etică în limba greacă prin precizarea domeniului de studiu al eticii  până la tipologia eticii în procesul educațional.

La această primă etapă formativă, itemii de dirijare a discuțiilor au fost:

Activitatea 1. Determinaţi  care este cel mai adecvat sens, în viziunea dvs., al cuvântului  etică din limba greacă (prin consultarea dicţionarului explicativ): caracter, mod de viaţă, cutumă, obicei, moravuri, comportament.

Activitatea 2. Precizaţi care din informaţiile de mai jos sunt valide în raport cu determinarea domeniului de studiu al eticii:

  • ETICA este ştiinţa realităţii morale, care se ocupă de cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: Ce este binele? Ce este răul? Cum trebuie să ne comportăm?
  • ETICA este o teorie a binelui, care studiază condiţiile generale ale comportamentului moral şi problemele generale: binele, virtutea, datoria, utilitatea, valoarea, autenticitatea şi răspunde la întrebările: Care este condiţia (ultimă) a moralităţii? Cum e posibilă (în general) moralitatea?
  • ETICA este ştiinţă a comportamentului, un studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele practice. Întrebările: Ce trebuie să facem? (bine, drept, corect, onest)

Activitatea 3.  Stabiliţi care tipuri ale eticii, în viziunea dvs., sunt cele mai relevante pentru procesul educational: ETICA NORMATIVĂ – prescrierea de norme pentru comportamentul individual al omului, pentru organizarea morală a vieţii; ETICA DESCRIPTIVĂ – prezintă modul în care oamenii se comportă şi /sau ce fel de standarde morale adoptă; ETICA ŞTIINŢIFICĂ – prezintă normele de etică ca teoreme care se demonstrează după regulile logicii şi ştiinţei; ETICA FILOSOFICĂ –  este o meta-etică ce se ocupă de teoriile etice, e o filosofie a moralei; ETICA TEORETICĂ – studiază conceptele morale, felul în care se utilizează acestea, înţelesul lor larg;ETICA APLICATĂ – un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic cazuri, situaţii, dileme relevante pentru lumea reală (etica medicală, bioetică, etica relaţiilor etc.).

Etapa 2. Coordonatele eticii; Instrument formativmetoda diaporematică.

Pentru a determina valorile etice și a discuta asupra  unui profil al omului etic, subiecții experimentali au lucrat individual, prezentând rezultatele în cadrul unor analize sintetice, rezolvând sarcinile:

Activitatea 4. Completaţi spaţiile libere astfel ca afirmaţiile expuse să aibă sens:          Valorile etice au ca purtător_________.   Valorile eticii vizează acte, atitudini şi_________ ale persoanelor, deoarece sunt liber consimţite şi numai persoanele au ___________, pe care o manifestă prin faptele lor. Valoarea etică a posibilă numai printr-un ______________________. Omul este acela care stabileşte valori diferite, după împrejurări___________________ sau după dispoziţiile sale________________.

Trăim valorile tocmai prin faptul că ele structurează şi dau sens ____________.

Activitatea 5. Modelaţi un profil al omului etic actual prin sintetizarea caracteristicilor: OMUL MEDIEVAL: om liber, liber-cugetător; un mare visător;  om mereu călător, un pelerin; om al viziunii, al gândirii simbolice. OMUL RENAŞTERII: omul este tratat ca o mare minunăţie,  idealul omului – un războinic instruit; se produce descoperirea omului; marea curiozitate a omului pentru om; omul este un rege al naturii. OMUL ROMANTIC: emanciparea omului; proclamarea autonomiei omului; om al ambivalenţei, care se caută pe sine; om problematic.

OMUL ETIC ACTUAL:___________________________________________.

Etapa 3. Educația și probleme ei;  Instrument formativ:  metoda coherentistă.

Metoda coherentistă (J.Rawls), sau critică, presupune o judecată chibzuită, un echilibru reflectat, când sunt acceptate toate ideile, se fac anumite evaluări, sunt eliminate erorile și se formulează mai multe argumente sau contraargumente. Scopul utilizării acestei metode nu este deducerea concluziei corecte, ci stabilirea celui mai bun acord posibil al participanților la discuție, practicând compromisul. La final, se formulează un consens, un „verdict” oficial, chiar dacă această variantă este mereu revizuibilă. Se produce astfel o intensă activitate de convigere, la care participă toți. [Apud 7]

În acest context, subiecții experimentali și-au expus ideile, viziunile pe baza itemilor:

Activitatea 6. Analizaţi ideile expuse mai jos în raport cu problemele educaţiei la etapa actuală. Evaluaţi critic fiecare idee: EDUCAŢIA nu se poate concepe în afara unui sistem de valori (R.Delors). EDUCAŢIA trebuie să constituie un proces continuu de formare a unor fiinţe umane împlinite la nivelul cunoaşterii şi aptitudinilor (R.Delors). EDUCAŢIA trebuie să ajute la formarea unui nou umanism cu o componentă etică esenţială (A.Touraine). Sentimentul unor valori importante devine fundamental pentru o EDUCAŢIE umanistă şi democratică (A.Touraine). O preocupare deosebită a EDUCAŢIEI secolului XXI o constituie capacitatea de a construi relaţii stabile, eficiente între indivizi. EDUCAŢIA trebuie să le ajute ca tinerii să-şi descopere propria identitate. În EDUCAŢIA morală binele nu se poate învăţa numai cu mijloacele logicului, este necesar modelul moral, al exemplului viu, care duce la înţelegerea, demonstrarea efectivă a binelui. Problema care se pune este dacă pot şcolile preda atitudinile sociale fundamentale – încrederea individuală şi socială (G.Legrand).

Activitatea 7. Redactaţi (la propria alegere) afirmaţiile date mai sus. Argumentaţi.

Activitatea 8. Examinaţi ideile date. Sintetizaţi-le într-o singură afirmaţie:

  • Educaţia are rolul de a încuraja pe fiecare individ să acţioneze conform propriilor convingeri şi în deplinul respect al pluralismului.
  • Acceptarea idealului social şi a idealului educaţional se întemeiază pe recunoaşterea, pe de o parte, a imperfecţiunii celor două realităţi – societatea şi individualitatea umană –  iar pe de altă parte, a perfectibilităţii lor.
  • Educaţia este un proces organizat de socializare şi individualizare a fiinţei umane în drumul său spre umanizare.
  • Pentru om, libertatea este lucrul cel mai de preţ din lume, căci fără acest bun comun omul ar înceta să fie om, iar viaţa lui, atât individuală cât şi socială, pierde orice semnificaţie.

Etapa 4. Postmodernism și etică;  Instrument formativ:  metoda cazuistică.

Metoda cazuistică (T.Beachamp) presupune, de asemenea, ajungerea la un consens în baza analizei unei idei generale, la care se formulează un șir de situații, cazuri care se referă la această idee. Aceste cazuri, situații trebuie să facă și mai problematică ideea generală, lărgind sfera aplicabilității. [Apud 1,2]

Activitatea 9. Examinaţi ideea de mai jos şi cazurile expuse la această afirmaţie. Discutaţi şi ajungeţi la un consens. De exemplu, IDEEA: În postmodernism profesorul devine un administrator al informaţiilor şi abilităţilor, predarea este înlocuită cu livrarea informaţiilor organizate şi dozate riguros. Când apar probleme comportamentale ale celui ce învaţă, profesorul intervine ca depanator (J.Lyotard).

Cazul 1: Profesorul îşi concentrează toată atenţia asupra managementului educaţional.

Cazul 2: Profesorul se concentrează în mod special asupra organizării mediului educaţional.

Cazul 3: Profesorul este axat în special pe performativitate.

Cazul 4: Profesorul este „dominat” de ideea ca elevii singuri să dobândească cunoaşterea, el doar facilitează acest proces.

Consensul:___________________________________________________________.

Etapa 5: Pedagogia eticii; Instrument formativ:  studiul de caz.

Metoda studiului de caz  constă în a raporta o anumită situație, luată în contextul său, și a o analiza pentru a vedea cum se manifestă și cum evoluează fenomenele puse în valoare.  Cazul însuși este tratat ca un sistem integrat, chiar dacă nu toate elementele corelaționează  totalmente, important fiind faptul de a permite identificarea sau descoperirea aspectelor speciale. Avantajul studiului de caz  este că furnizează situații în care pot fi observați un număr mare de factori care interacționează, permițând astfel să fie recunoscute complexitatea și bogăția situațiilor etice. În special, au fost formulate studii de caz instrumentale, adică cele care tratează o  situație care cuprinde un număr suficient de trăsături tipice în raport cu  etica, oferind astfel o ocazie de studiu cu potențial ridicat.

În felul acesta, s-a lucrat la 10 studii de caz (Activitatea 10) în toate grupele formative, rezultatele fiind destul de concludente pentru a susține că subiecții experimentali au conștientizat etica ca discipină filosofică, dar și pedagogică (De exemplu: (Cazul 1) Victoria P., participantă la o Masă rotundă cu genericul „Conceptualizarea filosofică a eticii a elaborat un sistem al noţiunilor-cheie din etică şi a fost „atacată” pozitiv cu un şir de întrebări, la care a formulat cu brio răspunsuri. Formulaţi trei din aceste întrebări şi răspunsurile la ele.

(Cazul 2) Arcadie este student care face anumite cercetări în domeniul eticii şi urmează să elaboreze un referat ştiinţific pentru conferinţa studenţilor. El meditează asupra următoarelor teme şi nu poate să se determine pe care să o aleagă.

Ajutaţi-i lui Arcadie să aleagă o temă din cele trei date  mai jos şi argumentaţi succint propunerea Dvs.: 1. Etica în pedagogie; 2. Etica în activitatea şcolii; 3. Etica profesională.

(Cazul 3) În cadrul unui seminar de problemă, nimeni dintre participanţi nu a putut să formuleze corect care este obiectul de studiu al pedagogiei eticii. Unii chiar au negat posibilitatea existenţei unei asemenea pedagogii.

Expuneţi-vă opinia în legătură cu acest caz. Cum credeţi, cum a ieşit moderatorul din această situaţie?); aspectul aplicativ al eticii (De exemplu: (Cazul 4) Domnul V.S. este profesor la clasă şi este preocupat în mod special de formarea morală a personalităţii elevilor săi. El gândeşte foarte mult asupra formulării obiectivelor respective.

Selectaţi două obiective, care, în opinia Dvs., sunt formulate de domnul V.S. pentru activitatea sa educaţională şi argumentaţi succint alegerea făcută.

1. elevii să cunoască esenţa eticii în accepţiune filosofică; 2. elevii să descopere semnificaţia noţiunii de „bun”; 3. să definească rolul eticii în viaţa personală; 4. să cunoască diverse maniere comportamentale; 5. să înveţe codul bunelor maniere.

(Cazul 5) La o întrunire metodologică, profesorul L. P. le-a spus colegilor săi că nu este nevoie de a cunoaşte ce presupune etica aplicată, este suficient doar de a o aplica, la care una din persoane i-a adresat următoarea întrebare:”Reiese de aici că în general e mai bine să aplicăm ceva, fără a mai cunoaşte ce reprezintă acel ceva?”

Cum credeţi, care a fost răspunsul, de altfel destul de convingător, al profesorului L.P.?); metodologia valorificării educaționale a eticii (De exemplu: (Cazul 6) Doamna N.M. predă cursul de etică la universitate. Ea cunoaşte foarte bine metodele de predare a eticii şi le utilizează cu randament în activitatea profesională.

Alegeţi cinci din tipologia metodelor expuse, pe care le aplică dna C.P. şi argumentaţi succint alegerea Dvs.: 1. Metode expozitiv-informative; 2. Dialogice; 3. Analitico-sintetice; 4. Comparative; 5. Creative colective; 6. Creative individuale; 7. Explorative; 8. Simulative; 9. Problematologice); noțiunea de competență etică (De exemplu: (Cazul 7) Eleonora îi explică colegei sale ce înseamnă competenţa etică. Colega sa nu este de acord cu explicaţia Eleonorei, deoarece, în special, se pune accentul pe cunoaştere.

Ajutaţi-i Eleonorei să dea o definiţie cât mai concludentă unei competenţe etice: Competenţa etică este ________); rolul pedagogilor eticii (De exemplu: (Cazul 8) V.N., pedagog şcolar, lucrează într-un liceu deja 25 de ani. Într-o discuţie care viza rolurile pedagogilor eticii şi-a expus opinia personală, afirmând că aceştia trebuie să fie cercetători ai teoriilor morale, fapt care a trezit reacţia negativă a participanţilor la discuţie.

Expuneţi-vă părerea în raport cu această situaţie.

(Cazul 9) Profesorul B.D. se caracterizează printr-o structură de comportament de tipul A (afecţiune, înţelegere, prietenie), iar profesorul C.M. se caracterizează prin structura de comportament de tipul B (responsabilitate, spirit metodic, acţiuni sistematice). Ambii concurează la postul de profesor de etică.

Comentaţi care dintre aceşti doi profesori poate avea succese mai mari în predarea eticii şi formulaţi argumentele de rigoare.); categoriile eticii (De exemplu: (Cazul 10) Tânăra profesoară T.P. efectuează un studiu privind gândirea etică a cadrului didactic şi s-a oprit la aspectele ce vizează formarea capacităţilor cadrelor didactice de a utiliza categoriile eticii moderne. Aici i-au apărut mai multe întrebări, dar T.P. a ieşit cu brio din această situaţie.

Cum credeţi, de ce au apărut mai multe întrebări la aspectele ce vizează categoriile eticii şi cum a rezolvat tânăra profesoară problema?) etc.

În această ordine de idei, se relevă importanța formării inteligenței pedagogice etice a cadrelor didactice.

Astfel, concluzionăm că o acțiune experimentală de formare a inteligenţei  pedagogice etice, ca răspuns la problematica educaţiei actuale, în care tensiunea dintre  material şi spiritual atinge un nivel problematic, valorificată în baza Metodologiei transcendentale a formării inteligenţei pedagogice etice, va conduce la rezultate proiectate, compatibile cu noțiunea de pedagogia eticii.

Or, în acest cadru de referinţă, inteligenţa pedagogică etică presupune o capacitate a pedagogului de a discerne şi a alege între diferite alternative, luând hotărârea cea mai potrivită; de a separa ceea ce este valoros de ceea ce este lipsit de valoare într-o acţiune sau într-un comportament; de a alege ceea ce este necesar pentru desfăşurarea unei activităţi didactice de ceea ce este irelevant pentru această activitate.

Produsul inteligenţei pedagogice etice este autoguvernarea mentală, astfel ca gândurile şi acţiunile cadrului didactic să fie coerente şi adecvate nevoilor de educaţie în aspect etic. Inteligenţa pedagogică etică evocă deci ideea pregătirii pedagogice pentru cunoaşterea propriei experienţe etice şi a orizonturilor de sens ale acesteia.


Список литературы

1. Beauchamp T., Case Studies in Business, Society and Ethics, Prentice Hall, 1989, p.1-2.
2. Jonsen A. R., Toulmin S., The Abuse of Casuistry. A History of Moral REasoning, Berkeley: University of California Press, 1988.
3. Kant Im. Critica raţiunii pure, trad. N. Bagdasar, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
4. Mureşan V. Utilizează Aristotel metoda dialectică în etica nicomahică? În: Revista de Filosofie Analitică, Volumul III, 2o, Iulie-Decembrie, București, 2009, pp. 29-56.
5. Paniş A. Contextualizarea eticii în procesul educaţional. Suport de curs. Chişinău: Tipogr. „Print-Caro”. 68 p.
6. Paniş A. Unitatea dintre pedagogie și etică: o nouă abordare sistemică. În: Curriculum școlar: provocări și oportunități de dezvoltare. Conferinţa ştiinţifică internaţională, 07-08 decembrie 2018, IȘE. Chișinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2018. pp.461-466.
7. Иванова А. Когерентные доказательства и перцептуальные убеждения. Ivanova A. Coherentist justification and perceptual beliefs // Balkan journal of philosophy. Sofia, 2015. vol. 7, n 2. p. 107-114.

Расскажите о нас своим друзьям: